~Cred că asta are importanţă

Prin bunăvoinţa profesorului Iosif Băcilă, încă de la prima apariţie primesc revista „ALMĂJANA” pe care, cu dedicaţie eroică, tot el o editează. Sunt nespus de mândru şi onorat că în paginile ei am putut şi eu publica un număr de rânduri. În cele ce urmează aş dori să fac o mărturisire de suflet.

Primirea revistei, de fiecare dată, mă încântă şi bucură: pentru paginile interesante, informaţie şi confirmarea vitalităţii unui colţ de lume fără egal. Dar la asta se mai adaugă ceva.

Primirea revistei îmi stârneşte emoţii şi o stare sufletească pe care nici o altă publicaţie nu mi le poate stârni. O vreme nu am putut să înţeleg de ce, dar, mai apoi, am început să pricep sau aşa cred. „Almăjana” îmi apropie din nou locurile copilăriei şi redeschide cu violenţă rana dorului care, oricum, niciodată nu se va închide şi, încă mai mult, îmi arată limpede ce are importanţă şi ce nu are în existenţa umană.

Am avut imensul privilegiu de a-mi petrece vacanţele copilăriei, adolescenţei şi tinereţii în VALEA ALMĂJULUI, în satul Borlovenii Vechi, în casa bunicului meu matern, lt. colonel în rezervă Romulus Boldea.

În acele locuri şi în acea casă am învăţat noţiunile fundamentale ale vieţii şi existenţei: ordinea, buna cuviinţă, respectul datorat înaintaşilor şi tradiţiei şi, finalmente, diferenţa dintre bine şi rău. Mai mult încă, locurile din Borloveni au devenit pentru mine punctele de referinţă; astfel, „râul”, oricât de mare ori mic şi oriunde îl voi fi întâlnit, a rămas Nera, „pădurea”, la fel a rămas „cultura” din susul casei Boldea, „dealul” a rămas Bujorul ori Coasta Pătaşului şi aşa mai departe. Iar acum, la anii la care am ajuns şi când în faţă îmi apare, tot mai limpede, poarta care deschide marile dezvăluiri, am început sau cred că am început să văd ce are şi ce nu are importanţă. Iar pentru asta, încă o dată, rămân dator Borloveniului şi Văii Almăjului.

Când eram copil şi tânăr, am fost încredinţat că ordinea lumii sub care trăiam era vinovată de tot răul şi doar de va fi schimbată şi totul se va preface în bine. Am primit darul să văd acea ordine lumească dusă şi să văd alte ordini lumeşti. Am avut deci ocazia să văd că aceste ordini ale lumii nu sunt şi nu pot fi perfecte şi a trebuit să înţeleg (anevoie şi în durere) că nu în ele sau prin ele ne putem afla bucuria, pacea şi rostul existenţei, ci în altă „parte”. Iar acea altă „parte” sunt dragostea celor din jur şi amintirea şi trăirea valorilor ce ni le-au dat cei care ne-au iubit necondiţionat şi fără motiv ori merit din partea noastră.

Sunt convins că fără Borloveni, casa Boldea şi Valea Almăjului nu aş fi putut să îmi păstrez echilibrul mental (atâta cât este) şi nici să îmi aflu pace şi rost (atât cât sunt) şi asta cred că are importanţă! La fel cum cred că aşezările lumeşti şi ordinea lor vor trece, dar Valea Almăjului şi satul Borlovenii Vechi nu vor trece!

ALEXANDRU NEMOIANU

________________________________________________
Nemoianu, Alexandru (n. 1948). Scriitor român din SUA. Filozof al civilizaţiei, istoric, eseist exprimat total în universul Tradiţiei; una dintre cele mai singulare prezenţe intelectuale din literatura română de azi. Cărţi memorabile: „Tărâmuri“, „Întâmplări şi vise“, „Borloveni“, „Bucureşti. Puccini 4 şi împrejurimi“, „Acum“, „Treziri“, „Semnele Vremii. Gânduri şoptite către fratele Gavriil de la Ceahlau“, „Fragmente din vremea persecuţiilor“. Teoretician al „noului român“, anticipând în „Cuvinte despre românii-americani“ dezbaterile actuale pe această temă.